Eventratia, sau hernia incizionala, este o afectiune frecventa (cca 12,5%) reprezentatnd dezvoltarea unei hernii la nivelul unei cicatrici postoperatorii. Asadar este o complicatie a unei operatii anterioare.
Multi pacienti intreaba cum?, si mai ales de ce? apar eventratiile.
Principalii factori implicati in etiologia eventratiilor sunt:
– legati de pacient: obezitatea, fumatul
Obezitatea determina cresterea presiunii intraabdominale si reprezinta un factor favorizant pentru infectia si supuratia plagii operatorii.
Fumatorii sunt si mari tusitori, tusea fiind un factor favorizant important in aparitia eventratiei.
– legati de afectiunea de baza: suprainfectia si supuratia plagii operatorii
Supuratia determina retractia marginilor musculare si totodata scade producerea locala de colagen implicat in procesul cicatrizarii
– greseli de tehnica si concept din partea chirurgului (sutura in tensiune a plagii, pas prea mare sau prea mic al suturii, alegerea neadecvata a firelor de sutura)
Sutura in tensiune a plagii este responsabila de aparitia eventratie
Sper ca am lamurit capitolul „CAUZELE EVENTRATIEI”
Inca o data precizez ca eventratia este o hernie, particularitatea ei fiind aceea ca apare la nivelul unei cicatrici postoperatorii.
As vrea acum sa va dau cateva informatii legate de tratament.
Asadar, ce e de facut?
Este evident ca nu exista tratament medicamentos pentru aceasta afectiune; ca orice hernie, eventratia trebuie tratata chirurgical.
Fara tratament, riscul producerii unei complicatii (strangularea continutului herniat) este real.
In principiu, tratamentul chirurgical vizeaza reintroducerea in abdomen a intestinului herniat si repararea peretelui abdominal.
S-a constatat ca simpla sutura a peretelui abdominal duce la recidiva eventratiei intr-un procent de peste 45%!!!
Solutia este acoperirea defectului muscular cu o plasa – asemanator unui petec.
Avem la dispozitie doua posibilitati tehnice de rezolvare: procedeul deschis („clasic”) si procedeul laparoscopic.
Operatia laparoscopica reprezinta abordarea cea mai moderna, prezentatnd o serie de avantaje notabile fata de procedeul clasic:
– disconfort minim postoperator
– recuperare rapida
– risc minim de supuratie a plagii
– risc redus de recidiva (3-4 % fata de11-12% in cazul operatiei deschise)
Rezolvarea laparoscopica a eventratiei se realizeaza cu anestezie generala.
Recuperarea rapida postoperatorie este asigurata de o mobilizare precoce.
Reluarea activitatilor casnice este permisa la 2-3 zile posoperator iar a efortului fizic la cca 1 luna de la operatie.
Plasa (proteza) folosita in cazul operatiei laparoscopice pentru eventratie se numeste proteza compozita. Ea este confectionata din polipropilena sau poliester avand un strat special de colagen aplicat pe plasa, permitand astfel contactul direct intre aceasta si intestine.
Rezultatul obtinut dupa aceasta operatie este unul foarte bun!
Operatia clasica prezinta si ea rezultate bune daca se foloseste protezarea peretelui abdominal cu o plasa de polipropilena, montata in teaca muschilor drepti abdominali. In aceasta situatie protezarea peretelui abdominal este „de intarire”.
Nu voi intra in detalii, pasii operatiei, avantajele si dezavantajele fiind similare cu cele ale herniei ombilicale si epigastrice. Le puteti accesa la capitolul respectiv.
De retinut!
– eventratia postoperatorie este o afectiune ce trebuie tratata cat mai curand dupa diagnosticare pentru a evita aparitia complicatiilor (incarcerare, strangulare)
– tratamentul este strict chirurgical si se poate realiza clasic sau laparoscopic
– protezarea peretelui abdominal cu o plasa este obligatorie; in caz contrar, riscul de recidiva este foarte mare (>45%)
– operatia laparoscopica prezinta avantalul recuperarii rapide, reducerii disconfortului postoperator si al riscului de recidiva (3 – 4%)
– operatia „clasica” – cu proteza de polipropilena montata inapoia stratului muscular, asigura o structura solida a peretelui abdominal, dar riscul de recidiva este mai ridicat (11 – 12%)
– plasele (protezele) pentru repararea herniilor/eventratiilor sunt fabricate din materiale biocompatibile, cel mai frecvent utilizate fiind cele din polipropilena, poliester, polivinil, iar in abordul laparoscopic protezele compozite. Plasele de calitate superioara nu sunt resimtite de catre pacient ca un „corp strain” fiind integrate in procesul cicatricial.