Tratament Hernie
Eventratia si hernia ombilicala
Despre eventratie si hernie ombililcala pe intelesul tuturor in cadrul unui interviu acordat pentru Hotnews.
Interviu Hotnews: Eventratia si hernia ombilicala – Dr. Victor Radu
Mai jos aveti transcriptul acestui interviu:
Rep: Care sunt herniile peretului abdominal anterior?
Dr: Dupa orificiile herniare prin care se devolta, (punctele slabe ale peretelui abdominal), herniile peretelui abdominal anterior pot fi: inghinale, femurale, ombilicale, supra-ombilicale denumite si hernii epigastrice. O categorie aparte o reprezinta herniile care apar la nivelul unor cicatrici postoperatorii, numite hernii incizionale sau eventratii.
Rep: Care este cauza aparitiei eventratiilor?
Dr: In etiologia eventratiei intervin mai multi factori. Vorbim de factorul individual (ceea ce tine strict de pacient). Ma refer la pacientul obez sau din contra la pacientul sub-nutrit. O alta categorie de factori se refera la afectiunile asociate; este vorba de tuşitorii cronici, de pacientii constipati, pacienti cu adenom de prostata etc. Aceste afectiuni predispun pacientul la efort abdominal suplimentar care poate favoriza aparitia unei hernii.
O alta cauza este infectia peretelui abdominal.
Nu in ultimul rand mentinez factorul iatrogen ,deci vina medicului, in sensul ca tehnica inchiderii peretului abdominal poate fi una defectuoasa. De altfel un profesor de referinta din chirurgia parietala abdominala din U.K. – Sir Thomas William, spune ca poti sa judeci un chirurg dupa maniera in care inchide un perete abdominal. Toti acesti factori fie individuali, fie in asociere unul cu celalalt contribuie la aparitia eventratiilor.
Rep: Cum isi da seama pacientul ca are o problema?
Dr: De cele mai multe ori pacientul observa aparitia unei umflaturi la nivelul cicatricei abdominale, care ii atrage atentia si cu aceasta ocazie se prezinta la medic. Exista si pacienti care sunt un pic mai rigurosi cu ei înșiși si la disconfort abdominal, la durere abdominala, aparuta inaintea evidentierii acestei umflaturi se prezinta la un consult de specialitate, ocazie cu care uneori se pune diagnosticul eventratie. In plus in tarile in care protocoalele de diagnostic sunt mai riguroase, eventratia poate fi diagnosticata in faze infra-clinice, prin ecografia de perete abdominal.
Rep: Putem vorbi de o observare tarzie a acestei afectiuni? Nu stiu … sa apara complicatiile si dupa aceea…
Dr: Uneori pacientul se prezinta la medic cu ocazia aparitiei unei complicatii.
Rep: Care sunt complicatiile?
Dr: Ca la orice hernie, complicatiile eventratiei sunt date de blocarea, de incarcerarea continutului sacului herniar, vorbim de eventratia incarcerata. Uneori, in situatia in care in sacul de hernie de eventratie se gaseste intestin, complicatia poate merge mai departe pana la strangularea ansei intestinale herniate, ceea ce reprezinta o urgenta chirurgicala
Rep: Care sunt optiunile de tratament?
Dr: Singurul tratament este chirurgical. Vorbim de un defect al peretelui abdominal, care nu poate fi rezolvat cu medicamente. Asadar tratamentul este doar chirurgical. Avem la indemana doua modaitati de abordare: operatia deschisa si operatia laparoscopica.
Cateva cuvinte despre operatia deschisa: exista modalitatea de rezolvare a herniei fara protezare, fara plasa. Astazi acest tip de rezolvare a eventratiilor este abandonat. Ganditi-va la o gaura intr-o stofa, la care incerci sa apropii mariginile prin cusatura; se creeaza o tensiune care va duce la o noua ruptura. Riscul de recidiva dupa tratamentul fara protezare/fara plasa este de 45% – 50%. Celalalte procedee deschise se refera la protezarea cu plasa, la care de asemenea avem mai multe variante, in functie montarea plasei in raport cu planul muscular: inapoia stratului muscular, in planul muscular sau deasupra planului muscular, cea mai acceptata fiind protezarea peretului abdominal retro-muscular. In mare cam astea ar fi procedeele chirurgicale deschise. Daca imi permiteti as face o mica paranteza si voi incerca sa fiu foarte plastic in ceea ce priveste maniera de reparare a peretului in general. Sa ne imaginam cavitatea abdominala asemanatoare unui balon care prezinta un orificiu herniar, deci o hernie. Sa ne imaginam ca balonul nostru este spart si ca presiunea fluidului din interiorul balonului apasa asupra acestei sparturi. Trecand la cavitatea abdominala – presiunea intra-abdominala, care nu este o presiune mica!, apasa pe orificiul herniar. Unde punem dopul in balonul nostru spart? Il lipim pe dinafara? Il lipim pe dinauntru? Cum e mai bine? Daca punem peticul pe dinafara presiunea apasa dincolo de perete pe acest ‘dop’ sa-i spun si exista riscul de-al impinge, de-a produce o noua spartura. Introducerea in interiorul balonului la nivelul sparturii respective a unui petic face ca presiunea sa apese pe acest petic si practic sa-l lipeasca, sa il impinga in peretele abdominal. De ce am facut aceasta comparatie? Pentru ca maniera de rezolvare laparoscopica a tuturor defectelor abdominale parietale este foarte asemanatoare cu ceea ce v-am spus: se intra prin foarte mici incizii, de 5 mm in interiorul cavitatii abdominale si protezarea plasa se introduce in interiorul cavitatii abdominale, practic presiunea intra-abdominala impingand plasa in peretele abdominal. Dupa cum probabil v-ati dat seama sunt adeptul interventiilor laparoscopice, rezultatele functionale si estetice fiind cele mai bune, pe de-o parte datorita manierii foarte corecte de protezare a peretelui abdominal, iar pe de alta parte nu agresam peretele abdominal cu inca o incizie, cu inca o taietura care, la randul ei, poate duce, pe langa riscul de disconfort, la recidiva sau la recuperare intarziata .
Rep: Exista si contra-indicatii? Sa spunem impotriva acestui tip de operatii?
Dr: Contraindicatiile pana nu demult au fost multiple, in prezent s-au diminuat. Practic vorbim despre contraindicatiile generale ale operatiilor laparoscopice, contraindicatii cardio-vasculare si anestezice . Din punct de vedere chirurgical, ne putem astepta la aderente intre organelle interne, sau/si intre organele interne si peretele abdominal. (Aderente reprezentand o modalitate de cicatrizare naturala a organismului, secundara operatiei anterioare). Teoretic, pana acum, foarte multi pacienti cu operatii abdominale in antecedente aveau o contraindicatie relativa de abord laparoscopic – in ideea ca vei gasi aderente si nu te vei putea descurca. Conduita pe care eu am imbratisat-o este un pic diferita. As spune ca trebuie sa acordam fiecarui pacient sansa unei operatii minim invazive, a unei operatii din care pacientul sa aiba foarte mult de castigat din punct de vedere al recuperarii lui functionale si estetice chiar. Asa incat cu riscul de a întâlni un proces aderential serios in interiorul cavitatii abdominale as acorda sansa pacientului de a suferi o interventie laparoscopica. Daca intra-operator se constata ca barierele date de aderente nu pot fi depasite in conditii de maxima Securitate, atunci se poate trece la operatia deschisa. Desigur pacientul trebuie informat asupra posibilitatilor de a se trezi cu o operatie deschisa, dar i-as acorda de la inceput sansa uneo operatii laparoscopice.
Rep: Fiecare hernie banuiesc ca are specificifitatiile ei. Vorbim de eventratii exista lucruri specifice ei? Cum abordam tratamentul sau…?
Dr: Eventratia ne poate rezerva multe surprize… Pe de-o parte anatomia este modificata, mai mult sau mai putin de operatia anterioara, iar pe de alta parte, ne putem gasi in fata unui defect de perete cu dimensiuni mai mari decat am apreciat la consultatie. De aceea trebuie sa fim pregatiti pentru a face fata oricarei “surprize”: trebuie sa avem la dispozitie mai multe plase (de dimensiuni diferite) si trebuie sa adaptam procedeul chirurgical la situatia anatomica existenta.
Rep: Din cel de-al doilea subiect al discutiei noastre – herniile ombilicale, ce este specific acestora?
Dr: Hernia ombilicala se dezvolta printr-un canal scurt, ale carui orificii (intern si extern) sunt suprapuse (spre deosebire de canalul inghinal, unde cele doua orificii, intern si extern al canalului inghinal nu sunt suprapuse, in acest fel presiunea exercitata pe peretele abdominal nu este directa de la un orificiu la celalalt si ca atare la nivel inghinal exista o sicana sa-i spunem). Practic canalul ombilical este redus la nivelul unui singur orificiu – orificiul ombilical. Ca atare presiunea intra-abdominala crescuta loveste intr-un orificiu ombilical (largit) si produce hernia. Hernia ombilicala este frecvent congenitala. Persistenta unei hernii ombilicale dupa varsta de 2 – 3 ani obliga la un tratament chirurgical. Protezarea orificiului ombilical cu plasa este rezervata insa doar persoanelor care au depasit varsta de crestere, persoanelor adulte. Pentru chirurgia pediatrica exista procedee specifice, nu intru in amanunte, nu este specialitatea mea, dar vorbim de hernia ombilicala la adult, unde se recomanda protezarea peretelui abdominal cu plasa.
Rep: Hernia ombilicala a adultului isi are originile in copilarie, vorbim despre aceasi problema din copilarie?
Dr: De cele mai multe ori da, sigur ca exista si factorii favotizanti de care am amintit: tusitorii cronici, oamenii constipati, obezi si asa mai departe.
Rep: Dar poate exista si o predispozitie.
Dr: Componenta congenitala este mereu prezenta. In functie de dimensiunea orificiului herniar, recomand cura chirurgicala prin abord minim transombilical (PVPM) sau abord laparoscopic.