Saptamana trecuta am participat la (poate) cea mai prestigioasa conferinta pe tema reconstructiei peretelui abdominal.
Conferinta, organizata de MedStar Georgetown University Hospital, Washington D.S. a dezbatut abordarea herniilor abdominale ventrale, mai precis a eventratiilor abdominale.
Eventratia, sau hernia incizionala, este aparitia unei hernii la nivelul unei cicatrici postoperatorii.
Daca unul dintre chirurgii de renume ai veacului trecut, Prof. Jean Rives, afirma ca
„…o hernie este doar o gaura in peretele abdominal”, Conferinta a inceput cu afirmatia: „o hernie poate fi preludiul unei drame a peretelui abdominal”
Poate pentru unii (chirurgi) o hernie pare ceva banal… Adevarul este ca tratarea cu superficialitate a oricarei afectiuni – in general – si a unei hernii abdominale – in special – poate duce la suferinte uneori dramatice.
Un prim obiectiv a fost acela de a pune la punct un sistem de clasificare si stadializare a eventratiilor, a stabilirii gradelor de risc de aparitie a acestora si a unui ghid de tratament chirurgical corespunzator.
Desigur ca orice standardizare, orice ghid de practica vine in ajutorul practicianului, dar, indraznesc sa spun, a practicianului pregatit, informat si dedicat profesiei.
Apoi am s-au analizat procedeele chirurgicale – deschise si laparoscopice, materialele disponibile pentru protezarea peretelui abdominal.
Am avut satisfactia de a ma „intalni” cu un concept pe care il aveam deja in practica mea legat de modalitatea de reparare a eventratiilor.
Am afirmat cu ocazia unei comunicari locale ca simpla acoperire a unui defect herniar cu o plasa (asa-numita protezare de „substitutie” – azi abandonata!) transforma cavitatea abdominala intr-o sacosa de plastic in care ne purtam organele interne.
Ei bine, la Conferinta s-a pus accent pe repararea herniilor abdominale prin procedee care asigura restaurarea functiei peretelui abdominal. Sa nu uitam ca prin contractia muschilor peretelui abdominal reusim mentinerea pozitiei trunchiului, precum si realizarea unor functii fiziologice.
Concluziile au fost incurajatoare, chirurgii avand azi la dispozitie instrumentele necesare tratamentului corect a unei afectiuni ce afecteaza un numar important de oameni.