Cum imi aleg medicul curant?
Adesea m-am intrebat cum mi-as alege medicul?
Da, medicul curant trebuie sa fie un partener. Si nu unul oarecare, ci unul de incredere!
Mi-am pus aceasta intrebare pentru ca obisnuiesc sa ma pun in pielea pacientului. Asta si ca masura de comportament. Ma port cu pacientul meu cum mi-ar placea sa se poarte cu mine medicul, daca eu as fi pacient.
Asadar, medicul curant este o intamplare a vietii, a soartei, sau este un partener…? Cum imi aleg medicul curant?
Cei mai multi pacienti sunt „adusi” de alti pacienti. Este un criteriu obisnuit…
Daca am o hernie, nu cred ca m-as duce la intamplare la o consultatie la
dr. X. Cu siguranta as intreba un prieten, o cunostinta etc : „la cine ai fost? cine te-a operat? cum a fost…?”etc. Sigur ca eu, ca medic, am un avantaj. Mare! Stiu cum stau lucrurile dinauntru. Dar ca om dinafara sistemului medical, treaba asta, de a-ti alege medicul curant, nu e simpla!
Voi incerca sa dau o „reteta” in privinta alegerii medicului curant. Desigur referintele primite „pe surse” (amintite mai sus) sunt un criteriu de selectie. Apoi este internetul. Mare atentie insa – stiti vorba aia cum ca un marketing bun face dintr-o … frunza vesteda (ca sa zic asa!) un mugure verde? Ei bine, internetul poate sa fie o sursa de informare, dar nu definitorie.
Am ajuns la consultatie la dr. X. Ii voi povesti despre problema mea. Sigur ca empatia este esentiala (atentie insa ca exista si super-profesionisti mai putin comunicativi!).
Dupa „povestirea” suferintei – sursa importanta de date medicale! – urmeaza examinarea clinica. O hernie inghinala trebuie examinata atat in picioare cat si in pozitie culcat. Totdeauna trebuie examinata si partea controlaterala (partea opusa) pentru ca exista adesea hernia inghinala bilaterala. La fel si cu herniile peretelui abdominal anterior.
Uneori diagnosticul nu poate fi precizat dupa simpla examinare clinica. Este mai ales cazul herniilor peretelui abdominal anterior – cu precadere eventratii. Recomandarea unor investigatii imagistice (ECO de perete abdominal si mai ales CT) – denota „cunostinta de cauza”.
Discutia despre tratament trebuie sa includa alternative terapeutice cu avantajele si dezavantajele fiecareia. Nu ma voi sfii (ca pacient!) sa intreb de ce un procedeu si nu altul…? Tot la fel, nu ma voi sfii sa intreb medicul despre experienta lui in domeniu (chiar daca am citit pe internet despre el…!).
Legat de evolutie, risc, recuperare – daca medicul meu imi spune ca „nu exista nici un risc…etc ” cel mai probabil ca nu va fi medicul meu curant! Si asta pentru ca nu exista nimic in viata noastra fara risc!
Obisnuiesc sa le explic pacientilor mei notiunea de risc si le spun ca, daca ar fi sa traversam strada pe zebra si pe culoarea verde a semaforului, riscul de a fi loviti de o masina este mic… dar nu este ZERO!
Este important sa discutam despre riscuri. Ni le asumam sau nu. Daca nu urmez tratamentul/operatia, ce riscuri am…?
Decizia de a urma un tratament chirurgical este corecta daca riscurile estimate nu depasesc beneficiile scontate!
Asadar, nu lasati ca medicul dumneavoastra curant sa fie o intamplare!
El trebuie sa fie un partener!