Eventratia – sau hernia incizionala – este socotita de unii chirurgi doar „o gaura in peretele abdominal”. In realitate, poate fi „inceputul unei drame abdomnale” (Prof. Rosen). De aceea se cuvine sa-i acorde atentia cuvenita deopotriva pacientul si medicul curant.
Peretii cavitatii abdominale nu formeaza un sac inert in care ne purtam organele interne!, ci reprezinta un sistem extrem de complex ce asigura o serie de functii deosebit de importante: stabilizarea coloanei vertebrale, respiratia, efortul de defecatie, act sexual, tuse, activitati sportive etc.
1. Care este incidenta eventratiei?
Eventratia apare la 12-15% dintre pacientii la care s-a practicat o interventie chirurgicala abdominala.
2. Care sunt cauzele aparitiei eventratiei?
Factori generali: fumatul, obezitatea, malnutritia, tratament cu steroizi sau citostatice, insuficienta hepatica si/sau renala, varsta peste 65 de ani, boala maligna
Factori locali:tehnica chirurgicala defectuoasa, infectia plagii, ventilatie prelungita (anestezie prelungita), distensia abdominala prin ileus (pareza intestinala), ascita, ischemia.
3. Cum se pune diagnosticul de eventratie?
Diagnosticul eventratiei este – ca pentru orice hernie – in primul rand un diagnostic clinic. Un chirurg atent va putea preciza diagnosticul de eventratie printr-o examinare meticuloasa.
Ecografia de perete abdominal poate fi utila in cazurile in care orificiul (sau orificiile herniare) snt de mici dimensiuni, cu atat mai mult cu cat pacientul este obez.
CT (tomografia computerizata) este utila in eventratiile voluminoase pentru masurarea diametrului orificiului herniar.
4. Cum se trateaza eventratia?
Ca orice hernie, eventratia se trateaza strict chirurgical. Operatia se poate realiza deschis (clasic) sau laparoscopic. In ambele cazuri, protezarea peretelui abdominal cu plasa este obligatorie!
5. Exista risc de recidiva dupa operatia de eventratie ?
Da. Conform literaturii de specialitate (Advences in Abdominal Wall Reconstruction, Alfred LOSKEN, Jeffrey E. JANIS) riscul de recidiva este de 54% in cazul operatiei fara protezarea peretelui abdominal cu plasa si de 20-25% in cazul operatiei cu protezare.
6. Riscul de recidiva este mai mic in cazul operatiei laparoscopice?
Nu. Daca operatia este realizata corect, prezinta acelasi risc de recidiva chiar daca abordarea este laparoscopica sau deschisa.
7. Ce tip de operatie – laparosopica sau deschisa – este recomandat? De ce?
Operatia laparoscopica prezinta numeroase avantaje fata de cea clasica (deschisa) datorita recuperarii rapide prin absenta sectionarii (inciziei) peretelui abdominal. Riscul de sangerare si de infectie la nivelul plagilor operatorii (mini-incizii) este redus la zero; spitalizarea este mai scurta; reluarea activitatilor uzuale si a sportului este mult mai rapida. Recomand abordul laparoscopic !
8. Exista inconveniente ale operatiei laparoscopice?
Da:
– Costul ridicat datorita protezelor speciale folosite in acest tip de operatie si a dispozitevelor de fixare
9. Exista inconveniente ale operatiei deschise (clasice)?
Da:
– Agresiunea chirurgicala asupra peretelui abdominal: incizia tegumentului, incizia stratului muscular presupune riscul de sangerare, riscul supuratiei plagii operatorii, vindecare mai lenta, evitarea efortului fizic 3 luni, reluarea intarziata a activitatilor uzuale.
10. Care este beneficiul purtatii unei centuri elastice dupa operatia de eventratie?
Purtarea centurii elastice NU scade riscul de recidiva. Rostul centurii este acela de a preveni formarea „seromului”, adica a acumularii de lichide seroase la nivelul regiunii operate.
Restabilirea stabilitatii si a functiei peretelui abdominal reprezinta dezideratul major al reconstructiei peretelui abdominal.